Andrea H. HEDEȘ – Patria mea

Într-o lume atât de încercată precum e aceasta în care trăim, încercată de pandemie, de criza economică, de război, de tensiuni sociale, încercată de multe surse care ne distrag de la tot ce e important, care asaltează tot ceea ce știam că înseamnă să fii, să trăiești, să înveți, să scrii, să citești, în care mijloacele de comunicare în masă împrăștie, fragmentează, împart și stăpânesc, ei bine, într-o astfel de lume, apariția unei reviste de cultură este un mic miracol, iar dacă este o revistă de limbă română pentru comunitatea românească, atunci aceasta e la fel ca pâinea rotundă, caldă, pe care o scotea bunica din cuptor. E acasă. Pentru că, așa cum spunea Nichita Stănescu, limba română e patria noastră.

Ceea ce ne face români, poate mai mult decât altceva, este limba română. Limba în care ai spus prima dată „mama”, „Tatăl nostru” și „te iubesc”. Limba în care și astăzi visezi, gândești și spui „mama”, „Tatăl nostru” și „te iubesc”. Ești român pentru că atunci când îți vine prima dată în minte mama, cuvântul care se lipește de ima- ginea ei este cuvântul în limba română. Învață-i și pe copiii tăi limba română și crește-i în așa fel încât să nu uite limba maternă, limba mamei, adică. Asta poți să faci tu, acasă, în familie. Dar ce se poate face la nivel de comunitate este o revistă în care limba română să fie onorată, prețuită, ținută la loc de cinste, iar acest lucru se poate face doar prin folosirea ei în cel mai frumos fel cu putință: prin poezie. Dar și prin proză, prin interviu, prin tot ceea ce înseamnă artă, cultură, sacralitate românească. Să nu uităm, limba română este, vorba poetului, „limba vechilor cazanii”. Comunitatea românească se strânge, oriunde în lume, în jurul bisericii. Și ce frumoasă limbă română se vorbește acolo…

Este nevoie, mai mult decât oricând, să ne putem simți acasă, și unde să o facem dacă nu în limba noastră, vorbind-o, prețuind-o, cultivând-o, indiferent de cât de departe suntem de meleagurile natale? Este nevoie să fim uniți, și ceea ce avem în comun și ne ține aproape este tot limba română. Îi avem pe Mihai Eminescu, pe Nichita Stănescu și încă pe atâția alții, poeți care au înăl- țat limba poporului nostru. E datoria noastră, ca „locuitori” ai ei, ai limbii române, să o dezvoltăm și de aici încolo. Limba unui popor trăiește nu- mai prin poporul ei. Altfel, devine o limbă moar- tă. De unele limbi moarte își mai amintesc studenții și profesorii, și avem exemplul limbii latine, dar de multe altele nu mai știe nimeni, au pierit în întunericul uitării. De fiecare din noi, chiar nefiind Eminescu, nefiind Nichita Stănescu, depinde să ținem limba română și, prin ea, cultura română, tradițiile noastre, vii și puternice. O revistă de cultură poate face asta, pentru că unește, selectează, stabilește standarde înalte, astfel încât limba noastră să fie o comoară de care să ne putem bucura toți, noi și copii noștri și copiii copiilor noștri, care vor fi români atâta timp cât vor gândi, simți și vorbi românește.

Am avut bucuria de a cunoaște ceva din viața literară a comunității românești din Parla – Madrid. Am întâlnit poeții, am citit poeziile, am editat cărțile unora dintre ei și, cel mai recent, o antologie care adună unele din cele mai frumoa- se și reprezentative creații lirice ale acestora. E o viață culturală bogată și multă iubire față de poezie și față de limba română. Din păcate, literatura română din Spania, deși este un fenomen în sine, este puțin cunoscută în țară. Născută din confluența a două culturi latine, sub înrâurirea lui Mihai Eminescu sau Nichita Stănescu și Lope de Vega sau García Lorca, lirica poeților români din Spania este plină de frumusețe și prospețime, are o voce aparte, cu inflexiuni în care se topesc dorul și ardoarea. O revistă ar face posibilă mai buna circulație a acestor valori, contribuind la o mai bună cunoaștere a acestora.

Salut inițiativa plină de viziune, altruism și curaj a poetului Eugen Barz. Fie ca revista să fie purtătoare de lumină, de speranță și de cultură înaltă, în aceste vremuri tulburi pentru una din cele mai frumoase, mai mari și mai efervescente comunități de români din afara granițelor țării. Fie ca poeții români din Spania să îmbogățească pe mai departe limba și cultura noastră cu trăi- rea lor specială, cu lirica lor bogată, aurită de soarele iberic!