Solia Eu sunt ambasadorul Melancoliei, și iată, mult prea duioasele mele scrisori de acreditare:   Anunciación Yo soy el embajador de la Melancolía, y he aquí, mis muy entrañables cartas credenciales:   Prima scrisoare Noi, Padișahul întregii Melancolii, împărat al Singurătății de Sus și de Jos, stăpânitor absolut al Regatului Dor și Prinț Senior al Tristeții, dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte către solia trimisului nostru numit Menestrel. Dată azi în cetatea Mâhnire   La primera carta Nosotros, el Padishá de toda Melancolía, emperador de la Soledad Superior e Inferior, dueño absoluto del Reino Añoranza y Príncipe Señor de la Tristeza, avisamos a todos que estén…

Zadarnic șterge vremea… Zadarnic șterge vremea a gândurilor urme! În minte mi ești săpată ca n marmura cea rece, Uitarea mână n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vântul, dar chipul tău nu trece. În veci noaptea și ziua șoptesc în gând un nume, În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng, Te caut pretutindeni și nu te aflu n lume, Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng. Astfel în veci în minte mi încremeniși frumoasă Și văd în veci aievea divinul tău profil. O, cum nu pot în brațe să te omor plângând, Tu, blond al vieții mele ș al dragostei copil! Zadarnic cat…

Traducere în limba engleză: K.V. TWAIN Memento mori (Panorama deşertăciunilor) – primele şapte strofe –   Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec – înstelatul rege maur – Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea…

Traducere și prezentare Leo Butnaru   S-a născut în familia unui comerciant de ceaiuri ce descindea din spița celor trimiși de regimul țarist la ocnă în Siberia. În 1871, familia Kandinski se stabilește la Odessa, unde Vasili absolvi gimnaziul clasic, făcând și studii de arte plastice, muzică. Urmează dreptul la Universitatea din Moscova (1886-1892). Peste un an își susține disertația „Despre legitățile retribuirii muncii”, iar peste alți trei ani pleacă la München, unde studiază arta plastică. Aici face cunoștință cu elvețianul Paul Klee, viitorul său prieten și camarad întru creație. Călătorește mult prin Europa și Africa de Nord (1903-1907). Se integrează în boema moderniștilor germani. După revoluția bolșevică din Rusia,…

  TESTAMENT APOCALIPTIC Tiptil se mişcă plăcile tectonice globale Aşa cum pe furiş ne cresc unghiile Părul Iar coafori şi coafeze ca noii Cristobalii I-au foarfeca lui Noe Şi decupează terestrele maluri Harta rămâne lipsită de busolă Şi bucăţile se busculează În alte câmpuri magnetice Australia alunecă în stânga Făcând o punte cu India şi Africa Lumea a treia în sus spre centrul Europei Africa o ia la fugă-n stânga spre Havana Americile plutesc spre Rusia şi China Patagonia spre Scandinavia Apele încep să clocotească Oceanele devin enorme Cu milioanele de ani imaginari Paleomagnetismul cu plăci dezorientate Apare-ntr-o oglindă cu văi şi munţi În străfunduri de gheţare Se profilează ca…

  Pasionat de cinematografie, Aurélien Clappe a realizat patru scurtmetraje. După trei romane, a scris, în 2021, o biografie spirituală a grupului U2 intitulată „U2 Electric Psalms”. În 2022, publică prima sa carte de poezie: „Fragmente de miere sălbatică”. Următorul său eseu, „Martin Scorsese. Filming Passion”, a apărut în septembrie 2023.   * Noi eram regii Consilierii și trădătorii Ne rostogoleam pe deal Ocolind vița de vie Uneori cădeam Pe pământul pietros O moarte factice ne surprindea Dar niciodată pentru foarte mult timp Eram tineri rapizi Aproape nemuritori Ne întorceam acasă Cu genunchi juliți Uneori sângele mai curgea încă Și mamele noastre se îngrijorau Astăzi mă doare atât de mult…

APROAPE DE CETATE Cei vechi au spus că florile sălbatice cresc doar noaptea ca să se poată apropia de cetate Dar noi știm că le vor trebui sute de ani și mai mult pînă cînd semințele lor să încolțească acolo unde noi am rîs am iubit, am băut și-am cîntat pentru că nu am avut dușmani pe măsură: Peste sute de ani aici va fi o cîmpie, o poiană un crîng, un sanatoriu o fabrică abandonată o priveliște lîngă care vor opri autocarele „jumătate de oră pentru poze” Iar ghidul va trebui să ne spună că în cetățile vechi trecutul e îngropat lîngă monezile de aur: și rar, foarte rar…

  Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică Nu mai scrisesem nimic de mult timp. Toate acestea erau scrise deja. Moartea ei după un deceniu de suferinţă. Nici fir de poezie în capul meu. Oarecum dus de pe lume fumez o ţigară. Atât. Suntem, în 5 noiembrie spre seară – eu, mormântul proaspăt, crucea simplă de lemn. Pâlpâirea primelor lumânări. O tufă la doi paşi de mormânt. Gândul că la primăvară va avea flori de la această tufă. Până atunci, mizeriile iernii o, brad frumos, fulguiala din mutanta primăvară, în aprilie martie. Aprind lumânări. Fumez o ţigară. Atât. Ajuns acasă, frânt, incapabil de altceva decât să dorm, m am întins…

circe circe cu platfus circe cu părul căzând tu vei pleca acum şi pielea o vei lăsa pe coclauri pe gură ai un pahar de şampanie spart în cioburi din el ai băut arsenic cu gust de cimbru fii circe în vecii vecilor tu eşti zadarnică în trupul tău de libelulă ești circe mâncătoarea de haşiş cu inele pe piept vrăjeşte te doar pe tine împieliţato singură cu măduva ta ești propria ta iubită eşti stewardesa cu picioarele epilate până la subsuori marsupiul ţi e tapetat cu diamante olandeze ești circe nu muri trăieşte nu muri tu eşti stăpâna terebentinei ca şi regina victoria tunica ta are zeci de culori…

  *** fiecare vers pe care l scriu e un rid pe care nu l fac de asta îmbătrânesc fiindcă nu pot scrie fără oprire   Final de recital stai chiar în față (acolo te au pus) te întorci și te uiți în sală publicul a plecat și e rândul tău să urci pe scenă nu mai sunt decât sunetistul moderatorul și o femeie ce a adormit cu gura deschisă inima ta bate ca un sărman la ușa cantinei sociale în câteva minute vei fi invitat la microfon și ești convins că poetul care acum e sus îți va da mâna din mers ca pe o ștafetă mincinoasă va ieşi…

Născut la Madrid, în 29 decembrie 1950 – este un poet, filolog, elenist, traducător, eseist, critic și editor literar spaniol. A fost distins cu Premiul Național pentru Traducere (1989) și Premiul Național pentru Poezie (2015). Este academician titular al Academiei Regale de Istorie, academician al Academiei de Litere din Granada, membru al Consiliului Regal de Administrație al Muzeului Prado și membru al juriului Premiului Prințesa Asturiei pentru Literatură. Fost director al Bibliotecii Naționale(1996 2000) și secretar de cultură al guvernului spaniol(200 2004), S-a concentrat, în primul rând, pe traducerea și ediția critică a operelor literaturii occidentale a căror cronologie variază din mileniul II î.Hr. până în secolul XX. Mai degrabă…

Liviu Ioan Stoiciu – născut în 19.02.1950 la Dumbrava Roşie / Piatra Neamţ: poet, prozator, autor dramatic, eseist şi publicist. A fost redactor (şef şi adjunct) la revistele Uniunii Scriitorilor „Contrapunct” şi „Viaţa Românească”. Premii: Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia pe anul 2018 la Botoșani. Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia, acordat de Uniunea Scriitorilor. Marele Premiu „Virgil Mazilescu” pentru întreaga operă poetică. Marele Premiu și Trofeul Festivalului Internațional „Primăvara Europeană a Poeților”, la Chișinău (pentru Opera Omnia, acordat de Uniunea Scriitorilor din Moldova. Marele Premiu al Festivalului Național de Literatură „FestLit” Cluj-Napoca, 3 iunie 2018. Premiul Scriitorul Lunii Mar-tie 2018 (9 noiembrie 2018 la Iași)…