Eugen BARZ: În loc de Editorial

---

De la bun început, Revista Littera nova și-a propus să aibă o amprentă proprie, mai ales că apare în Occidentul Europei și se adresează nu numai cititorilor din România, ci și celor din străinătate. După primele două numere am primit peste o sută de scrisori de apreciere, iar aceasta ne-a bucurat foarte mult. De aceea, în loc de editorial, voi transcrie aici numai câteva scrisori, dintre cele foarte multe, pe care le-am primit, mulțumindu-vă tuturor pentru aprecieri și încurajări.

Eugen BARZ

 

*  Stimate Domnule Barz,
Calde felicitări pentru revistă.
Mă voi uita cu atenție, dar personalitățile care semnează o recomandă de la început.

Ioan Aurel POP

 

* Stimate Domnule Eugen Barz,
Am citit multe pagini din noua revistă editată de Dv. în Spania. E foarte elegant prezentată, cu excelente ilustraţii, şi vă felicit că aţi putut atrage atâţia colaboratori de valoare. M-aş bucura să puteţi ţine cât mai multă vreme în viaţă această publicaţie care cultivă legătura profundă cu literatura română, contribuie prin traduceri la difuzarea unor valori certe şi se deschide şi spre alte orizonturi spirituale.

Vă mulţumesc mult pentru trimiterea revistei şi voi fi încântat să primesc şi numerele viitoare.

Sănătate şi energie poetică mereu reînnoită!

Ion POP

 

* Littera nova este o revistă paradoxală și, din această pricină, de o unicitate incontestabilă, iar noutatea ei stă tocmai în faptul că este veche, adică așezată solid în cultura mare, cu obstinația valorii culturale și umaniste, indiferente la tribulațiile din decor și la ura de sine a noilor propagandiști și a profeților mincinoși. Acum, în vremurile disoluțiilor programatice, ea coagulează programatic, în vremea deconstrucțiilor sistematice, ea construiește sistematic, în plină ebuliție a noilor totalitarisme, ea sfidează istoria mică și întreaga amenajare ideologică la zi prin promovarea deschiderii, a adevăratei incluziuni și a libertății clasice de exprimare. Eugen Barz, în dubla lui calitate de preot și de scriitor, a conceput, și a reușit să ducă la bun sfârșit, o revistă de avangardă, oricât ar părea de neobișnuită definiția, fiindcă ea împacă spiritul creștin cel mai profund, dincolo de orice context teologic sau eclezial, adică acela care promovează valorile specifice ființei umane înțelese ca un corolar al Creației, cu întreaga manifestare a liberului arbitru și cu toată libertatea de cercetare a Firii; artistice, literare, etice și reflexive. Dar adevărata discuție despre Littera nova abia de aici încolo poate începe.

Pavel ȘUȘARĂ

* Părinte Eugen,
Vă mulțumesc pentru revistă și îi (implicit, vă) doresc viață lungă!

Ochiul critic: articolul-program e foarte ambițios prin genealogie simbolică și proiecte, după cum este exact prin analiza situației culturii românești din diaspora; am regăsit multe nume familiare (cu Lucian Vasiliu, Virgil Mihaiu, Puiu Holban, Adrian Alui Gheorghe și alții sunt prieten de-o viață; pe Virgil Mazilescu l-am cunoscut foarte bine etc.) și teme care mă interesează; ați confirmat, inclusiv prin eleganța grafică, răspunsul dat de Peco la întrebarea din titlu.

Așa că nu-mi rămîne decît să salut generozitatea Dvs. (sper că finanțarea va fi preluată de instituții de stat și asociații/companii private), fiindcă știu ce presupune realizarea unei reviste. Dar știți desigur că multe din paginile pe care le veți scrie vor avea o viață compensatorie prin paginile revistei.

Diaspora e un fenomen care mă preocupă mult, inclusiv fiindcă în patrie ne împuținăm cam pe toate planurile. Deocamdată, suntem în- că în faza migrației oportuniste, uneori reușită, de multe ori dramatică. Pînă la o diasporă veritabilă mai este de parcurs un drum. Dar el a fost deja balizat de generațiile anterioare, pe care le-ați amintit.

Într-o Mîndră Lume Nouă ca aceasta și ca toate cele care amenință să urmeze, va fi de fapt mai greu. E cazul să învățăm de la evrei și armeni, care ilustrează superlativ noțiunea de Diaspora, fiindcă nucleul experienței lor istorice desțărate este transistoric: spiritual. Asta le va trebui și românilor, după cum prea bine știți din interior, ca duhovnic în străinătate.

Cordial,

Sorin ANTOHI

 

*Distinse Părinte Barz,
Vă mulțumesc pentru numărul 2 al revistei Littera nova! De asemenea, vă felicit pentru serioasele dumneavoastră preocupări literare! Aseară, Arhiepiscopia Clujului și Facultatea de Teologie Ortodoxă l-a avut ca invitat, pentru o conferință, pe Dl. Andrei Pleșu. Se vorbea, la un moment dat, tocmai despre nevoia unei deschideri mai mari a clerului spre cultură si a oameni- lor de cultură/ a intelectualilor în general, spre Biserică și cler.

Prin ceea ce faceți, cred că răspundeți toc- mai acestei nevoi! Să vă dea Dumnezeu putere și har!

Cu prețuire,

Pr. Adrian Podaru

 

*Atelierul de potcovit litere al poetului și părintelui Eugen Barz – vorbesc de revista Littera nova –, se prezintă ca un vast atelier sau mai degrabă ca un laborator alchimic literar ridicat la Parla, nu departe Madrid, în curtea parohiei sale, la Centrul Cultural Român „Sf. Antim Ivirea- nu”, acolo unde cuvintelor scrise în limba română li se schimbă potcoavele de aur și de-argint cu altele din aceleași metale prețioase turnate în limba lui Cervantes, și împodobite cu giuvaieruri rare, astfel încât fiecare poem tradus să semene cu morile de vânt asupra cărora pornește în avânt câte un nou Don Quijote de la Mancha, înarmat cu sabie, suliță și scut, purtând o nouă zale alcătuită din silabe și vocale ce scot sunete vechi și noi, amintindu-ne atât de Lope de Vega, de Gongora, de Juan

Ramon Jimenez, de Antonio Machado, și, bineînțeles, de Federico Garcia Lorca, dar și de alți poeți clasici, moderni și post- moderni din Spania și din fantastica America latină.
Mânat de misionarismul său de esență ortodoxă, poetul Eugen Barz, prin revista Littera nova a reușit să construiască un pod cultural, un curcubeu de litere, între cultura rămână și cea hispanică.
În paginile acestei reviste putem citi nu numai poezie română contemporană tradusă în limba spaniolă, ci și poezia poeților spanioli din diferite gerații travestită în haina mereu proaspătă și nouă și vechilor cazanii din tot spațiul românesc.

De asemenea, în aceiași revistă, mai putem citi fragmente de roman și de povestiri, cronici și eseuri despre literatură, muzică, teatru, arte și dans. Într-un cuvânt, Littera nova e un adevărat altar de metafore ce străjuiește două lumi, una profund ortodoxă, alta catolică. Înlăuntrul lor îl putem vedea și pe autor, stând pe marginea „Fântânii lui Iacob”, și așteptând să izvorască dinlăuntrul ei o coloană infinită de litere și mâini pline de har.

Felicitări, poete Eugen Barz. De astfel de misionari are nevoie mai peste tot cultura română.

Nichita DANILOV

 

Stimate Părinte Barz,
Vă mulțumesc pentru revistă.

Cum, timp de 15 ani, am publicat trei reviste în Statele Unite (Agora, Meridian – în limba română, și democracy@large – în limba engleză) știu cât de dificilă este o asemenea activitate, mai ales când nu este singura dintre cele zilnice.

Am citi numărul de revistă trimis și mă bucur să descopăr o publicație de bună ținută. Felicitări.

Cu cele mai bune sentimente și urări de succes,

Dorin TUDORAN

 

*Bună ziua, am primit revista Dvs și vă spun că m-a surprins în mod plăcut. E o revistă de ți- nută, cum puține se editează în diaspora. Felici- tări pentru nivelul bun.

Cu prietenie,

Ioan T. MORAR

*Drag Părinte și prieten Eugen,
Revista dvs arată și are un cuprins minunat, divers, elegant! Vă felicit cordial. O să con- tribui și eu cu texte pentru numerele viitoare! Vă îmbrățișez cu drag și dor și vă doresc bună inspirație/respirație în Duhul Cel Sfânt!

Cu sinceră prețuire

Pr. Jan NICOLAE
Alba Iulia