Littera nova, nr. 1 / 2023

În numărul trei din anul acesta al revistei de cultură Luceafărul de dimineață, cunoscutul scriitor Dan Stanca semnalează apariția revistei noastre, Littera nova și ne urează viață lungă și inspirație: „Revista Littera nova este interesantă şi se citeşte cu plăcere. Să-i urăm ani mulţi şi colaboratori inspiraţi!” Îi mulțumim și noi și îi urăm multă sănătate și inspirație și nu în ultimul rând, îi dorim sărbători pascale plăcute!

Redacția       

„Semnalăm apariţia unei noi publicaţii de cultură – Littera nova, care-şi are sediul departe, în Spania, înfiinţată de Eugen Barz, poet şi preot care, deşi s-a instalat demult la Madrid, nu vrea să-şi uite ţara şi nici să scrie doar pentru el. În editorialul acestui prim număr, el explică, fireşte, raţiunile care au stat la baza noii reviste. Face de altminteri şi un istoric al tuturor publicaţiilor despre România şi cultura română care au apărut în Spania de-a lungul timpului şi care au fost de un real folos pentru ca ţara noastră să fie cu adevărat cunoscută pe acele meleaguri. Astfel, această nouă revistă nu este „încă o revistă”, ceva care împovărează, ci o publicaţie absolut necesară. Redactor-şef e poeta Daniela Şontică iar din redacţie mai face parte şi criticul literar Felix Nicolau. Observăm că revista a atras nume de primă linie încă de la început, dacă ar fi să-i amintim pe Adrian Popescu, Mircea Bârsilă, Lucian Vasiliu, Leo Butnaru, toţi cu poeme, apoi istoricul Ovidiu Pecican cu un interesant document despre cronologia epistolară eminesciană şi Adrian Alui Gheorghe, care evocă frumoasele întâlniri dintre Ioan Alexandru şi Calinic Argeşeanul. Prima întâlnire a acestora a avut loc demult, în 1964, la Catedrala ortodoxă din Cluj, pe vremea când Calinic nu ajunsese încă în scaun episcopal. Pentru acele timpuri sumbre, asemenea întâlniri erau o veritabilă sărbătoare, fiind urmărite cu viu interes de toţi care aflau de existenţa lor. Nu putem, desigur, să nu-l amintim pe reputatul istoric de artă Pavel Şuşară prezent în acest număr, care ne predă o lecţie de anatomie, un fel de curs scurt despre istoria sculpturii. Îi are în vedere pe doi titani ai artelor noastre plastice: Paciurea şi Brâncuşi. Dar ceea ce ne interesează de fapt este apariţia unui nume de care nu am auzit până acum, sculptorul Wladimir Hegel (nici o legătură cu filosoful), care le-a fost profesor celor doi. Întrebarea pusă în articol este limpede: ce-a învăţat Brâncuşi de la Hegel? Concluzia e simplă: a învăţat atât cât i-a trebuit pentru a se despărţi de profesor. De altminteri, cum spune autorul, Brâncuşi nu a intrat niciodată în tiparul studentului obişnuit. El voia să depăşească statuarul simplu, să realizeze un alt tip de artă. Dar profesorul Hegel a jucat în viaţa lui un rol important, fiind tocmai reperul de valoare pe care Brâncuşi trebuia să-l depăşească spre a atinge o valoare mai înaltă.

Revista Littera nova este interesantă şi se citeşte cu plăcere. Să-i urăm ani mulţi şi colaboratori inspiraţi! n (ds)”