Lucian VASILIU – Poeme

---

 
 

---

 

 

 

 

 

 

 

       Lucian VASILIU

 

Un loc anume

În fiecare există un loc
imperceptibil –
un loc unde atârnă superba funie
în așteptarea frumosului grumaz

Chiar acum
probez ritualic un ștreang,
călare pe Calul Orb
pe care voi nu îl vedeți

îmi pregătesc o nouă execuție
pe care voi nu o vedeți
legat la ochi de morții
arborelui meu genealogic

 

Arlechin

Se lasă umbra cu masca ei de fier
peste masca mea de ceară
cu întunericul peste
întunericul ochilor,
cu ignoranța peste
ignoranța mâinilor pline de sânge
târându-se oarbe, neștiind
încotro mă îndrept

Nu a mai rămas nimic din
tot ce ai făcut
(acestea îmi sunt dictate acum
la mașina de scris)

Copil născut într-o seară cumană
rece și ocultă
când se lasă umbra cu masca ei de fier
peste masca mea de
arlechin palid și gol

Mona-Monada (V)

Ea mă prezintă tuturor: „veritabil
eretic”
înaintează serafică prin mulţime indicând
capul meu bărbos (pasaj biblic)
pe care îl ţine în extaz pe tava de argint

Mă ofer dansului exotic.
Brusc se sting luminile:
alcătuim fericitul cuplu
al întunericului eminamente primordial

Dansăm
murmurând melodia „A, Amsterdam”.
Resimt muşcătura sânilor tari.
Şarpele se insinuează treptat
la Est de Eden.
Nimicurile dau foc imaginaţiei în pagină.

Navighez
între eroare şi adevăr între instinct şi raţiune
între fratele mort şi fratele viu:
gura ei este
gura unei nespus de frumoase morţi
 
 
Lucian din Samosata

Martor am fost
în procesul kafkian
dintre strâmtorile Bosfor și Dardanele,
dintre Thales din Milet
și Lucian din Samosata

Acum
înot spre țărm grecesc
laolaltă cu amicii delfini,
cu gândul la muzele de altădată,
o,
insulă Samos!
 
 
Șapte

Cu șapte degete la mâna dreaptă
m-am născut,
dar nu mai am decât UNUL
prin care să descriu aceste fapte:

Șapte femei am iubit
dar numai UNA era Regină.
În amintirea ei nu dorm șapte zile,
timp în care sufletul se închină

Am scris șapte poeme fundamentale,
dar tuturor le-am dat foc:
nu am salvat de la incendiu
decât UN cuvânt

Șapte funii spânzură din ceruri.
Trag șapte clopote
dar nu aud decât UNUL

Șapte vieți am parcurs:
din toate s-a ales praful
pe care cu grijă
îl scuturați de pe haine