Fulgencio Martinez – Poezii inedite din Expoziție temporară

Poezii inedite din „Expoziție temporară” de Fulgencio Martínez

Fulgencio Martínez (Murcia, 1960). Directorul revistei Ágora, a publicat, printre alte cărți de poezie, „Trisagio”, „La baraja de Andrés Acedo”, „Libro del esplendor”, „León busca gacela”, „Prueba de sabor”, „El cuerpo del día”, „El año de la lentitud”, „Línea de cumbres” și, mai recent, în 2021, „La segunda persona” (Ed. Sapere Aude, Oviedo). Este autorul unei singure cărți de povestiri: „El taxidermista y otros del estilo” (Ed. Diego Marín, Murcia) și al unui eseu despre poezia și filosofia lui Antonio Machado, publicat de Universitatea din Pernambuco (Recife, Brazilia). Coordonează blogul revistei Ágora: https://diariopoliticoyliterario.blogspot.com/

 

DUBLURĂ CONTRACT

 

MATILDE BREGOLAT SAU DESPRE LABIRINT

Regele Inimilor
Caută o inimă
Matilde Bregolat

În labirintul pe care îl desenai
în toate poeziile tale
lăsai indicii, un fir
pentru a găsi o cale de ieșire.
Pentru a-l găsi,
Trebuia să aleg orbește cartea
Cu Popa de Roșu,
iar Popa a trebuit, apoi, să plece
în căutarea unei inimi.
În cele din urmă, premiul erai tu.

Senzualitatea și inteligența ta
m-au adăpostit într-o noapte,
în camera de oaspeți
din conacul fratelui tău, consulul.

În zori, ai vrut să mă ajuți
să-mi pun lentilele de contact,
pe care le purtam pentru a mă proteja
de lumina zilei. Unghiile tale
lungi pictate azuriu
s-au apropiat de ochii mei.
A zvâcnit tot trupul meu,
și deodată am simțit
impulsul de a fugi
și frustrarea celui care este eliminat
dintr-o experiență minunată.

Eram ambii conștienți
de sfâșierea
sentimentală cu care mă luptam,
dar eu eram cel care trebuia să se decidă,
eu eram solicitantul
care vede până la capătul labirintului
și avertizează că timpul s-a scurs.

 

STĂ SCRIS
Stă scris: a se plăti în melancolie
fericirea unei după-amieze în care doi se iubiră.
Acești judecători, poeziile mele, pronunțară
sentința și încă mă condamnă….

 

ESCRITO ESTÁ
Escrito está: páguese en melancolía
el bien de una tarde en que dos se amaron.
Estos jueces, mis poemas, dictaron
sentencia y me condenan todavía….

 

 

CÂȘTIGĂTOR

Acum că se pare că ai câștigat
amintește-ți că altceva căutai.
Te joci cu tine mereu de-a v-ați ascunselea.
Plăcerile fac din tine ce vor orișicând.

Privești mătasea falsă dezgustat.
Adăpostești străfulgerări clarvăzătoare
care-ți confirmă că trecătoare este fericirea,
că minunată
este căutarea ei.

Îți ordoni să nu te să nu te seducă nimic,
încă-i posibil să fie un derapaj, să
spună vreunul nu a fost a lui reușita, scuză-mă,
Totul a fost o greșeală penibilă.

Pe tine nu te prind, ca pe hoți,
cu o comoară. Te tulbură și te deranjează
felicitările. La mare
depărtare ai vrea să fii de acel loc.

În centrul tău de greutate.

(Nu ca
acest aranjament de masă: câștigătorul).

 

ELOGIU LUI LEOPOLDO HÉRCULES DE SOLÁS

in memoriam

Leopold a fost foarte iubit de viață.
Ne dăm seama de bunătatea Lui
când îl vedem reununțând
la pantofii lui din copilărie
pentru a ni-i da nouă regii tuturor
naufragiaților care navigăm
pe două picioare.

Ale lui au fost luate de furtună.
Cangrena. Dar el continua
să plutească, în barcă
la cârma bunătății sale vesele.

Bunătatea lui Leopold nu era angelică.
dar era ca și cum:
era, în mod inexplicabil, umană,
și abia se observa
că îl alesese pe Leopold ca să rămână
cu el, ca o femeie frumoasă,
până la ultimul pahar.
(În viața reală abandonează și
cenușăresele).

Până în ultima sa noapte
nu s-a aprins melancolia în privirea
celui care cu distincție
a ținut în mână un pahar cu whisky
pentru a-l închina în sănătatea tuturor
prietenilor, din scaunul lui cu rotile.

Datorită ție, Leopold Hercules, cred că
bunătatea este simplă și ușoară,
chiar și în această lume;
cred în bucuria și prietenia
pe care nu inevitabil le dezrădăcinează moartea.

 

 

 

ALTER EGOUL MEU

Andrés Acedo, încercând să-l sintetizeze pe Ortega, a spus „Eu sunt circumstanța mea”, unde accentul este pus pe eu. Și a adăugat: „Eu este circumstanța mea” – sau, chiar „Eu nu este altceva decât circumstanța mea” – ceea ce putea fi o frază mai clară dar mai puțin adevărată. „Eu sunt circumstanța mea”, deși mai ambiguă, conține mai mult adevăr, întrucât acest eu-circumstanță se înfățișează ca mereu trăit de mine, de un eu. În urma sintezei lui Acedo, mai apar încă trei sau patru eu. În cele din urmă, nici eu însumi nu știu dacă mai sunt.

(Rezumatele lui Acedo sunt ca niște labirinturi în care la un moment dat trebuie urci pe perete ca să ieși, dacă nu cumva îți place viața de dihor subteran).

 

MI ALTER EGO
Andrés Acedo, tratando de resumir a Ortega, dijo “Yo soy mi circunstancia”, donde el acento está puesto en el yo. Y añadió: “Yo es mi circunstancia” – o, incluso, “Yo no es más que mi circunstancia”- lo que podía ser una frase más clara pero menos verdadera. “Yo soy mi circunstancia”, con ser más ambigua, coge más verdad, pues ese yo-circunstancia se presenta siempre vivido por mí, por un yo. Después del resumen de Acedo, salen tres o cuatro yos más. Al final, yo mismo no sé ya si soy.

(Los resúmenes de Acedo son como laberintos donde has de poner pie en pared en algún momento para salir, si no fuera el caso de que te gustara la vida de hurón subterráneo).

 

NOPȚI DE JUDECATĂ

Iar mă judecă eul-circumstanță
cu cruzime, pentru viața pe care am trăit-o.
Chiar am o greutate pe inimă
Atât de multe pariuri în fața unui perete de hârtie,
atât de mult zbor la un metru deasupra solului…

Cu mâna rece a adevărului
mă ține închis aici acest călău,
vreau să ies și mă ține zăvorât,
sunt disperat și-mi lasă în fiecare seară
cina după ușă.

Cuvintele
Mi le ia, le închide în dulăpior
departe, unde nu le pot folosi.
până în ziua, după cum
promite, când mă va elibera de mine.

Vin de la el mâncându-mi numele
ca desert.
Un nume nu înseamnă nimic și totul,
și acest nimic mă descrie la un moment dat.
-Adică au fost gesturi, deplasare
prin câteva spații, iar eu eram acela.

Ce importanță, și ce barbarie.

 

 

CONTRAATAC

Nu ecoul mă urmărește, ci eu pe el.
Servitutea aceea este ceea ce mă panichează.

 

CONTRAATAQUE

No es el eco el que me sigue, soy yo a él.
Esa servidumbre es lo que me angustia.

 

ÎMPOTRIVA SCEPTICILOR

După ce plouă, ies melcii.
Sau așa ar trebui să fie, întotdeauna.

 

PARADOXUL DORINȚEI

Nu s-au chinuit prea mult pentru a se cunoaște,
de-a lungul anilor cei doi au devenit unul.
Astăzi, chemând uneori dorința,
fantezează că sunt acei doi străini
care s-au asaltat unul pe altul…

ziua, la un semafor roșu,
smulgându-i chiloții ei,
cu justificată precipitare;
aruncând-o pe genunchii lui,
rezemată de volan, până să-și dea sufletul împreună.

 

URMĂRESC CU OCHI CONFUZI….

Soarelui ce apune

Îi urmăresc cu ochi confuzi
plecarea
în această după-amiază oarecare;
ceva este diferit,
ce mi se pare așa de grav în dispariția lui?

Merg
pe acest mal de râu pe care obișnuiesc
să-l caut în fiecare zi în plimbările mele,

și-l văd și-l pierd,
și nu-l descopăr,
afundat în norii cenușii;

dintr-o dată tresare,
vibrează ca un servitor
sub mângâierea
biciului,

și deodată, îl văd
murind.

În mintea mea lasă
o rugăciune întunecată:
să se revină în altă zi,
și întotdeauna,
iar eu să-l tot caut.
până când îl va jigni insistența mea.

Accept, îl înțeleg bine,
accept să mă las pe mâina lui.
– Dar acceptă
rațiunea să dispară?

Noaptea de 7-8 iulie 2022

 

POET COMUNIST

Ce poet bun și ce războinic jalnic!
Dacă Garcilaso s-ar întoarce,
l-aș pune să-și lustruiască
armăsarul.

(se gândea Ortega când l-a „vizitat” acasă, cu pistolul la brâu, poetul comunist).

 

POETA COMUNISTA

¡Qué buen poeta y qué mal guerrero!
Si Garcilaso volviera,
lo pondría a dar lustre
a su caballo.

(Pensó Ortega cuando lo “visitó” en su casa, pistola en cinto, el poeta comunista)

 

STARE DE POEZIE

Când cauți ceva fără să știi ce.
Când mergi, somnambul,
spre toate lucrurile.
Când știi lucruri pe care nu ți le amintești.

 

PROBLEME DE PRECIZIE

În fața cuvântului există o lume
la fel de mică ca un cap de piuneză.
Este atât de dificil, pentru cel mai bun arcaș,
să nimerească în centru.

 

ȘI VERBUL SE FĂCU

Și verbul se făcu în cele din urmă un verb,
întorcându-se din paradisul cărnii.
Locuiește în Sillicon Valey și la Bursă
și de acolo se gândește la voi. La voi toți.

 

Traducere de Felix NICOLAU

---