Lidia VIANU: Buburuză Bea

---

Poetă, prozatoare, critic şi traducător literar. Profesor de Literatură Britanică Modernistă şi Contemporană la Universitatea din Bucureşti. Director al editurii online a Universităţii din Bucureşti, Contemporary Literature Press (http://mttlc.ro). A publicat peste 20 de volume de critică, printre care The AfterMode şi T.S. Eliot: An Author for All Seasons. A publicat de asemenea Metoda Lidia Vianu în şapte volume: Smile and Learn! A tradus în limba engleză şi în
limba română aproape 100 de volume. Pentru Marin Sorescu, The Bridge (2004), apărută la Bloodaxe Books, a primit premiul Poetry Society din Londra pentru Traducerea de Poezie. A publicat Censorship in Romania (Central European University Press, 1997).

 

Buburuză Bea

O carte mică despre o inimă mare
(pe englezeşte şi pe româneşte)

Am scris aceste rânduri ca să aflu cine sunt: supravieţuitor în Lumină.
Cu ele înlătur spaima de sfârşit. Iubirea nu se sfârşeşte. Şi nici nu avem nevoie să o căutăm. Iubirea suntem noi. Ai fost şi vei fi fiinţa mea în toate universurile ce stau să vie.

 

7 septembrie 2018

„Chiar o fi adevărat? O viaţă nouă? Aşa cum visam, cu plimbări de frumuseţe? N-o să mai fiu azvârlită în stradă? O să fiu hrănită, şi nu cu gunoaie? În toate zilele?
Chiar în fiecare zi? Da, m-a luat cineva acasă. Astăzi mi-am făcut plimbarea de frumuseţe la miezul nopţii, pentru că cineva a avut de lucru şi a uitat complet de mine. Nu mă dau eu în vânt după plimbare, cel puţin nu la fel de tare cum îmi plac noii mei prieteni pechinezi, dar jur că nu o să mă las până ce n-o învăţ eu ce e aia o plimbare adevărată.”

 

8 septembrie 2018, în miez de noapte

„Aproape miezul nopţii (un progres faţă de ziua de ieri). Cred că strada a făcut duş. Dar cuiva nu-i place apa de pe stradă, aşa că, de îndată ce ne-am întors acasă, mi-a spălat lăbuţele—toate patru. Nu vă uitaţi la poza asta: lumea spune că e periculos să mergi pe străzile Bucureştiului în miez de noapte, aşa că sunt incognito.”

 

9 septembrie 2018

„Îşi închipuie că-mi place osul ăsta de ros pentru câini pe care mi l-a dat.
Îmi plac fiinţele care dau.
De ţinut minte: să-i dau şi eu ei—un nume. Un nume care să fie numai al meu.”

 

10 septembrie 2018

„Sunt foarte mândră de mine. Am descoperit azi o stradă de care nu ştia nimeni. Se cheamă Sergent Sorescu. Am fost atât de încântată că am uitat până şi să latru la pisică, s-o bag în sperieţi (sau nu). Şi încă nu e miezul nopţii. Multe se mai pot întâmpla. Cu mine, nu se ştie niciodată.”

 

11 septembrie 2018

„Zice că asta e o zi.
Ce-i aia, zi?
Toate lucrurile pe care mi le dă chiar şi când lucrează, şi pe care i le dau eu chiar şi atunci când dorm.
Adică ziua asta e a mea.
Da… Ziua Mea. Ăsta e numele pe care o să i-l dau atunci când ne plimbăm la miezul nopţii—incognito, bineînţeles.”

 

12 septembrie 2018

„Te-ai enervat că mergeam prea încet.
Voiai să înaintăm mai iute.
Mă trăgeau înapoi şapte ani de amintiri: mirosuri, zgomote, absenţe.
Ce bine era dacă ai fi fost cu mine atunci.”

 

13 septembrie 2018

„Dacă mă mai laşi singură o zi întreagă,
te previn că
am să sar în fotoliul tău,
am să-ţi ling cărţile,
am să-ţi rod stiloul
şi o să
o să
o să…
te-aştept.”

 

14 septembrie 2018

„Atunci când ne plimbăm iar tu spui ceva şi eu tac, să nu crezi că nu te aud. Tac tocmai fiindcă te aud prea bine. Chiar şi atunci când nu vorbeşti.”

 

15 septembrie 2018

„M-am pitit după uşă. Acolo nu te-ai gândit să mă cauţi. Nu mai plecasem niciodată de lângă tine. M-ai căutat peste tot, dar nu şi acolo unde eram de fapt. Un sfert de oră a durat. Nu aveam de gând să stau mai mult. Vrusesem doar să înţelegi şi tu exact cine lipseşte cui, aici.”

 

16 septembrie 2018

„Când adulmec, te opreşti din mers. Când trag la stânga, o iei la stânga. Dacă vreau ce ai tu în farfurie, mă laşi să mănânc. La început m-am întrebat când o să mă tragi să vin după tine. Ştiam că îţi place să mergi, aşa că pur şi simplu nu mă clinteam din loc. Aseară ai privit în partea cealaltă fără o vorbă. Aşa am aflat. Cu o simplă privire m-ai făcut să pricep că, de fapt, tot ce-mi doresc este să vin după tine.”

 

19 septembrie 2018

„Dacă citesc James Joyce, pot veni cu tine la facultate? Nu ştiu să latru pe englezeşte, dar promit să nu te fac de ruşine.”

 

20 septembrie 2018

„Ţi-am văzut-o în ochi. Ţi-am lins-o de pe obraz. Mi-ai surâs—înainte să adormim, la sfârşitul zilei.”

 

21 septembrie 2018

„Mâncam. M-am înecat. M-am speriat rău. M-ai făcut să respir din nou. Trăiesc. Mă simt în siguranţă. Cu tine.”

 

22 septembrie 2018

„Ştiu că merg FOARTE, FOARTE încet. Dar ştim amândouă din ce motiv: pentru că învăţ să zbor.”

 

23 septembrie 2018

„Eşti amărâtă: au îngălbenit frunzele şi cad. Nu te necăji. Te duc eu în ţinutul fără anotimpuri. Ţine-te după mine: am eu grijă să nu ţi se întâmple nimic.”

 

24 septembrie 2018

„Fireşte că latru la toţi căţeii mari care pot să sară la tine şi la toate pisicile care te-ar putea păcăli. Tu ai încredere în toată lumea. Să nu crezi că e uşor să te apăr de tine însăţi.”

 

25 septembrie 2018

„De unde ştiu eu că vii acasă exact în douăzeci de minute, şi te aştept în dreptul uşii: dacă ghiceşti, înseamnă că mă cunoşti la fel de bine cum te cunosc eu pe tine. Dacă nu ghiceşti, o să fiu necăjită, foarte necăjită.”

 

26 septembrie 2018

„Stai să miros poarta asta… Acum fă iute 77 de paşi—până nu dau de o frunză uscată care trebuie musai adulmecată. Pun frână brusc. Dar tu nu te superi. ‘Hai, Bea,’ mă tragi. După care te resemnezi şi mergi încet. Acum o iau la fugă, şi tu după mine. Tu crezi că m-ai învăţat să mă plimb în lesă… Deschide ochii şi fii mai deşteaptă decât un om: cine plimbă aici pe cine?”

 

27 septembrie 2018

“Zece ani de zile l-ai privit înăuntrul calculatorului ăla mare la care lucrai. Nu ţi-a dat prin minte că nu e el cel adevărat. L-ai căutat numai unde nu avea cum să fie. Am venit să te luminez.”

 

29 septembrie 2018

„Am la gât noul meu medalion, pe care scrie Bea Vianu, împreună cu numărul tău de telefon. Îmi place că am şi eu un nume de familie, dar—oare nu ştiai că nu mă poţi pierde? Eu sunt cea care te-a ales pe tine.”

 

1 octombrie 2018

„Nu ştiu ce-i aia oraş.
Nu ştiu ce-i aia planetă.
Nu ştiu ce-i soarele care mă orbeşte când ne plimbăm dimineaţa.
Nu ştiu ce-i luna care răsare atunci când ne strecurăm pe străzi incognito în miez de noapte.
Nu ştiu ce-i drăcovenia aia care sună exact atunci când vreau eu să te ocupi numai şi numai de mine.
Nici măcar nu ştiu câte lucruri nu ştiu.
Un singur lucru contează pentru mine în lumea asta a ta—mă refer la motivul pentru care, atunci când treci preocupată dintr-o odaie în alta, mă întind exact pe locul unde să nu poţi păşi peste mine fără să mă vezi.
Asta ştii şi tu.
Aşa cum ştiu şi eu.”

Tradus în limba română de Lidia Vianu
Consultant pentru varianta în engleză: Anne Stewart

---