Ovidiu PECICAN - Eminescu. Fragment de cronologie epistolară

10 august 1879 „Astăzi am aflat trista știre despre pierderea ce ai suferit…”

17/ 29 august 1879 „… sunt în ajunul de-a pleca la Botoșani – pe câteva zile la Iași… […] Peste două trei zile voi fi, sper, în Iași…”

10 septembrie 1879 „Nevenind trei zile în oraș, căci am petrecut la țară… […] Eu voi fi deja la

1 Septembrie noaptea în Iași… […] Sunt incapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a lucra și mii de idei cari de cari mai curioase și mai ne- realizabile îmi străbat capul întunecându-mi hotărârea. […]… o existență de care mi-a fost silă, de la care n-am avut nimic decât dureri și în cazul cel mai bun urât”.

Sâmbătă 24 septembrie 1879, Roman, orele 8 și un sfert dimineața „Cu trenul de la 12 plec la București”.

23 octombrie 1879 București, „Pe Anton Pann nu-l pot trimite până nu mă voi muta, căci colecția e-n locuința cea veche grămădită și ascunsă în neorânduiala proverbială în care autorii lirici își țin bibliotecile”.

31 octombrie 1879, București „Dureri reumatice am început a simți în picioare, însoțite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. […]… acum sunt singur, nemulțămit, rău dispus prin sin- gurătate și boală, obosit de viață. […]… abia în ziua de sf. Dumitru am găsit casă, c-am trebu- it să-mi mut lucrurile din două locuri… […]”.

19 noiembrie 1879 „Cum am ajuns în București, cea de-ntâi grijă a fost să-ntreb pe Conta dac-a vorbit cu Chițu în privirea suplicei tale”.

Vineri [sf. lui nov. – înc. lui dec.] 1879, București „Azi Carp a dat suplica ta lui Cogălniceanu; Camera însă din nefericire nu ține ședințe din cauza răscumpărării drumurilor de fier”.

10/ 22 decembrie 1879 „Chițu tot nu s-a întors încă din Craiova încât nici pân-acuma n-am putut să fac să-i parvie hârtiile tale”.

15 decembrie 1879, București „… roșii sunt atât de îngrijiți de ieșirea abraș a chestiei drumurilor de fier și de pericolul căderii lor, încât azi nu mai găsesc timp decât ca să voteze mereu împământenirea a câtorva jidani”.

28 decembrie 1879, București „… săptămâna trecută a fost toată plină de insipide discuții care țineau până [la] 9-10 seara, la care opoziția lua parte, căci toți au vorbit din partidul alb. Am fost de față – de silă, obligat și peste voia mea – am fost față la toate discuțiile acele care se-ncepeau la 2 după ameazăzi și se mântuiau la 8 seara”. „Sărbătorile… le-am pe- trecut bolnav între cei patru pereți ai miei. Numai într-o zi a venit Maiorescu la locuința mea din mahala și m-a luat la masă, căci deși invitat n am voit să mă duc nicăieri.

29 decembrie 1879 „… de câte ori dorm ori trăiesc neregulat, mi se îmflă piciorul și se coace. […]… iarăși am trei găuri la picior”.

31 decembrie 1879 „Nu ți-am scris… pentru că boala m-a oprit de-a ieși din casă și pentru că în genere în zilele acelea n-am ieșit de-acasă și nu m-am dus nicăieri”.

5 ianuarie 1880 „Sunt atât de bolnav și mă simt atât de rău și moralicește și fizic…” „Sentimentul meu vecinic e acel penibil al unei mușcături a cărei dureri ard și nu-ncetează nicicând. Sub acest sentiment nu pot scrie, nici gândi”. „… Atunci când sunt abătut, nici scrie, nici gândi nu pot”. „… Să mă ierți că sunt bolnav, să mă ierți că nu ți-am scris”. „Nici sănătos sunt, nici bani am, nici cum veni fără teamă de-a nu-mi merge și mai rău”.

14 ianuarie 1880, București „… De-aș găsi și eu ceva mai sigur decât tâmpenia Timpului…”

18 ianuarie 1880 „… [Î]n sfârșit a ajuns la capăt vestita chestie a răscumpărării căilor ferate…”

1 februarie 1880 „… Pe Conta nu-l găsesc și nu-l pot găsi decât la 12 noaptea la Frascati. Tot restul zilei îmblă dracu știe după ce, destul numai că se omoară văzând cu ochii. Ei bine, în absolut toate zilele mă scol la miezul nopții, îl caut, stau cu el de vorbă…”.

4 februarie 1880 „… Sunt bolnav… mi-e capul pururea greu de mii de lucruri străine de mine, care-mi întunecă viața, se ceartă pentru a-mi umple strâmtul spațiu al conștiinței…” „… ai avut bunăvoința de a-mi trece cu vederea a- cea evidentă slăbiciune de caracter, acea lipsă de acțiune care e cauza tuturor relelor mele”.

[fără dată] „Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea trebuind să scriu zilnic…” „Eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume”. „Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine”. „… Mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui altfel decât urât de ei”.

18 februarie 1880 „… «Studii asupra situației» lungi și insipide, coloanele nenumărate ale Timpului și recenta reorganizare a partidului [conservator], despre care vei fi citit și tu în gazete, mă ține locului, fără să știu măcar până când”.

22 februarie 1880 „Numai țiganii se-neacă la mal, eu nu”.

5 martie 1880 „De cum am ajuns în București nedormit și obosit, am fost apucat ca un sac de grâu între pietrele morii de palavre pe ca- re-o redijez – încât abia azi după ce-am stâmpărat turburări și am mutat curentul unei mici revoluții ce se iscase în lipsa mea și a unei depline răsturnări a lucrurilor – precum mutare de tipografie și redacție,… am ajuns să am un moment…”

10 martie 1880, București „Cu redacția s-a în- tâmplat întâi, că peste noapte adecă chiar atunci când am sosit, s-a schimbat, ca din se- nin, tipografia ceea ce a încurcat pentru mai multe zile afacerile – al doilea, că alături cu Timpul s-a mai dat vânt unui alt ziar Scrânciobul devenit quotidian și redijat de Caragiali. Departe dar ca noua organizare să-mi fi adus vro înlesnire, sunt din contra silit ca zil- nic să scriu, căci amicul meu nu mai lucrează decât esclusiv pentru Scrânciobul său încât am destule și prea destule cuvinte de a mă plânge de el”.

14 martie 1880 „Carageali nu mai lucrează nimic și abuseasă pot zice într-un mod extra- ordinar de prieteșugul meu pentru el – ba are de gând să mai plece și la Iași, nu știu eu sin- gur pentru ce”.

22 martie 1880 „Ziua n-am răgaz de lucru și zău, noaptea n-am răgaz de tine. Visez comedii, romane și epopee întregi…” „Deseară mă duc la Maiorescu spre a mă-ntâlni din nou cu reprezentanții parlamentului fără de sfârșit Gane și Jacques [Negruzzi], căci de moalele Conta nu mai vorbesc”.

27 martie 1880 „Pe lângă ocupații migrenă, pe lângă migrenă ocupații…” [fără dată] „Fierul lui Russel îmi face bine și-mi luminează capul. Dispar toate urmele fără excepție, încât deși numai de 4 zile am început a lua, eu care n-am luat nici când medicamente, resimt efecte miraculoase”. „Ți-aș mai spune ceva și mai bun, dar teamă mi-e că nu s-o împlini și sunt superstițios. Dar dac-o fi ș-o fi, vei vedea în curând efecte și mai miraculoase pe alte tărâmuri, cu totul altele”.

7 aprilie 1880 „Alegerea mea, precum știi, nu e greu de făcut. Sau rămân jurnalist și atunci cată să mai așteptăm ce-o ieși din suplica ta din Cameră, sau Pomârla, și atunci nu mai aștept nimic, ci te iau pur și simplu și ne ducem cu toții la țară. […] Sunt departe de-a prevedea schimbările ce se pregătesc la noi, dar m-aș bucura să văz situația limpezită și să văz de am ceva de așteptat despre București sau dacă cată să ne ducem la Pomârla”.