Ioan BABA (Serbia): Poeme

TESTAMENT APOCALIPTIC

Tiptil se mişcă plăcile tectonice globale
Aşa cum pe furiş ne cresc unghiile Părul
Iar coafori şi coafeze ca noii Cristobalii
I-au foarfeca lui Noe
Şi decupează terestrele maluri

Harta rămâne lipsită de busolă
Şi bucăţile se busculează
În alte câmpuri magnetice

Australia alunecă în stânga
Făcând o punte cu India şi Africa
Lumea a treia în sus spre centrul Europei
Africa o ia la fugă-n stânga spre Havana
Americile plutesc spre Rusia şi China
Patagonia spre Scandinavia
Apele încep să clocotească
Oceanele devin enorme

Cu milioanele de ani imaginari
Paleomagnetismul cu plăci dezorientate
Apare-ntr-o oglindă cu văi şi munţi
În străfunduri de gheţare
Se profilează ca Proxima Pangaea
Deducem că viaţa este o navigaţie
Printre dragoni cu trăsnete din cercul magic
Când omul în verigi de milenii
Însoţit de soarele ce se îneacă în oceane
Caută o barcă pentru civilizaţie
Un leagăn O corabie solară
Sau e sortit la luntrea lui Caron

Văd lumea cu mâna stângă ridicată
În dreapta o cruce cu ansă
Sortită să traverseze prin gherdapuri subterane
Căutând la turnuri de biserici şi pangare
Fără ramura de măslin din Arca lui Noe
Doar un porumbel ce sângerează în Testamentul Nou

VASILE… VASKO POPA!

Amintește-ți de versurile tale viguroase
Imortalizate cu ochii mâinilor mele
„Stea la început
Steauă la sfârșit
Roșii brazdele noastre”

Jaful plăcii de bronz a fost o jelanie
Norocul că am păstrat filmul cu poze
Iar evreii au turnat o placă nouă
Acum deasupra versurilor tale
Din placa rotundă bronzată de soare Idiofonic
Cu suspin de jertfe grăiesc simbolic trei ideograme
– Steaua lui David, Crucea creștină și Roata rromilor
iar Steaua cu cinci brațe a coborât mai jos
Poate le zărești pe videoamplificatorul cerului imens

Te implor să mai brăzdezi
Acolo în grădina ta albastră
Poate să mai pictezi la brazde roșii
Pentru ca omenirea sărăcană
Să le admire măcar în univers
Căci aicea jos Teroarea albă sau Teroarea roșie
Ca-n vorba lui Dostoievski Feodor Instigă Europa

În rest nimica nou Aici pe Terra
Teroarea tot teroare este
Iar războaiele mereu o porcărie nouă

VISUL BRODAT PE HARTA EUROPEI

Către prof. dr. Viorel Roman

Obştea a treia de jos
Cu plaga-n spinare
Flămândă Desculţă Setoasă
Tot urcă în sus

Soarta şi-o poartă tatuată
Cu spini pe tabanuri
Dulce ca sarea şi oţetul pe rană
Iute ca mierea din sora soarelui nudă
Tânjind spre frumosul fără obuze
Stropit cu agheasmă pâine şi sare
La o agapă fără culpaşi
Sub un crepuscul de vrajă
Fie la stânga spre Brixel
Fie ciudat la dreapta spre Moscova

Sperăm ca în tranziţia suprareală
Imperialii domni să mai dezbine
Binele şi pâinea de Rău şi neghină
Precum în rai aşa şi pe pământ
Deşi harta terestră a lumii
Rămâne imagine brodată cu sânge
Când durerile-nrămate ţipă din capete de oase
În oglinda spartă a unui capital turbat

DEZAGREABILA AMENINȚARE

Zilnic up-to-date
Absolvim facultatea mondială
De certitudini disperate în bătrâna Europa

Dincolo de crezul umanistului Thomas Morus
Se moare pe meridiane
Și de o parte și de alta
Succede foametea lamentabilă
Unde-i Ziua Izbăvirii
Cum să evităm panoplia nucleară

Dezagreabilă amenințare
Mai cuprinzătoare
Decât spațiul sudat de un vers

Pierzi din viață chibzuind
Dacă te sprijini pe știrile exterminate

Cu ceva trebuie să te alegi
Intri în serviciul noii naturi
Să cucerești infinitul mic
În vreo comunitate ideală
Precum în insulta „Utopia”
Dacă supraviețuiești dușmănia cântărită

ISTORIA NE/UITATĂ

Avansăm în vremea
În care vorbele din culoare depresionare
Se ceartă conflagrant
Liderii coloraţi evoluează pe Terra
Călare pe viespe cu ace de oţel
Aterizează pe neaşteptate peste Crez şi Libertate
Istoria tragediilor cunoscute
A rămas fără catadioptrii
Uită de victime sacrificate
Iar ororile sunt botezate
Collateral consalties
Vasăzică pierderi colaterale
De fiinţe şi poduri

Rămâne discrepanţa dintre bogaţi şi săraci
Emancipaţi şi naivi
Naţiuni tăiate fără lapte Înţărcate
Nevăzute în urechi de oligarhi

Oameni În dosul cortinei de aur
Din cele mai înalte vârfuri şi până la jumătate
Meridianele şi paralelele sunt frânte
Lumea cu durerea-n spate fuge peste ape
Căutând grădina raiului
Lupii din globul ocular
Cu falsitate latră şi tot latră la minciuni

Pentru ca să treci peste lanuri de spini
În loc de catafalcuri Prin vremuri
Mai trebuie să ridici la poduri
Deşi în neştiinţă pilonii şi cuiele se-nstrâmbă
De nu le mai îndreaptă nici bărbosul Marx
Nici bătrânul Platon

PEISAJ CU LEGENDĂ

În amintirea lui Ion Miloş (n. Sărcia, Serbia 1930 – d. Malmö, Suedia 2015)

Аjunse vremea-ncremenită
În care nu mai poţi dori mormântul
Şi taci ca lebăda-n pustiul ruginit
Doar cărţile vorbesc în timp

Opincile murdare şi-mpuţite
Nu pot călca frontonul
Faţada casei tale În Banat rămâne neatinsă
Iar peste obârşia de litere diverse
Se-aşterne o searbădă tristeţe
Hoţomanii protejaţi haotic
Mai intră prin ferestre nevăzuţi
Şi n-au nevoie de Diplome Medalii şi Recunoştinţe
Ci cară în spinare sudoarea Dibăcia mamelor
Obiecte de valoare Plapumele cu fulgi
În timp ce neamul consternat
Ca Charles Baudelaire în Amarele nelinişti
Constată că tristeţile-s amar de dureroase ca şi moartea
Când dincolo de noi – de sufletele noastre nu mai e nimic

Când vremea nu mai este vreme
Istoria-n tranziţie mai face o bolboacă
Falnic roade praguri Le i-a drept capital
Ridicând la falşi patricieni într-un Noul strat

Neprotejaţi de nimeni mai înghiţim o spaimă
Cu filimice şi cu cerul Gratuit
Ne-acoperim legendele din suburbie
Tăcem ca melcii-ncremeniţi

CADRAN PENTRU UN SERIAL TV

Închid pleoapa cărţii cotidiene
Agonisind încă o zi

Ultimul lucru pe care l-am văzut
Pe la ora X
Era stridentul strigăt al jurnalului de noapte

Înlăuntrul tăcerii interioare
Într-o picătură de vis
Întrebam comediografii timpului
Ce comunicau

Sfârtecă iarăşi comorile
Sau lucrează la un alt serial tragic sau hazliu