Lucian VASILIU   Un loc anume În fiecare există un loc imperceptibil – un loc unde atârnă superba funie în așteptarea frumosului grumaz Chiar acum probez ritualic un ștreang, călare pe Calul Orb pe care voi nu îl vedeți îmi pregătesc o nouă execuție pe care voi nu o vedeți legat la ochi de morții arborelui meu genealogic   Arlechin Se lasă umbra cu masca ei…

      Odă (în metru antic) Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Cînd deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce... Pîn-în fund băui voluptatea morţii Nendurătoare.   Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării   De-al meu propriu…

          În orice oraș În orice oraş m-aşteapt-o biserică, Zveltă sau arcuindu-se sferică, Unora le ştiu orarul fără greş, Celor mici cheia ascunsă sub preş. Celor de lângă mare le iubesc Mozaicul bizantin, cosmatesc, Altora vitraliile, gardul de laur, Celor dintre coline retablul de aur. Celor din Alpi, albe ca lumânările, Arzând printre gheţuri, intrările În stânca spre care duc scările. Blaga plecând Când el plecă,…