Liviu Ioan Stoiciu – născut în 19.02.1950 la Dumbrava Roşie / Piatra Neamţ: poet, prozator, autor dramatic, eseist şi publicist. A fost redactor (şef şi adjunct) la revistele Uniunii Scriitorilor „Contrapunct” şi „Viaţa Românească”. Premii: Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia pe anul 2018 la Botoșani. Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia, acordat de Uniunea Scriitorilor. Marele Premiu „Virgil Mazilescu” pentru întreaga operă poetică. Marele Premiu și Trofeul Festivalului Internațional „Primăvara Europeană a Poeților”, la Chișinău (pentru Opera Omnia, acordat de Uniunea Scriitorilor din Moldova. Marele Premiu al Festivalului Național de Literatură „FestLit” Cluj-Napoca, 3 iunie 2018. Premiul Scriitorul Lunii Mar-tie 2018 (9 noiembrie 2018 la Iași)…

Cum să pleci din Sevilla după mirodenii şi să descoperi America Orezul nu avea gust, iar reginei i se şoptise că Un italian ştia de unde să aducă acele mirodenii Pe care ea le visa zi de zi. Maurii plecaseră după secole de construit moschei şi palate, Vizigoţii se retrăseseră în răcoarea munţilor, Sefarzii socoteau alişverişul care oricum va intra în visteria regală, Iar regii celor patru regate S-au aşezat la masa de lucru şi au decis că nimic Nu mai poate fi pe lume mai frumos decît Cordoba, Decît Granada, Malaga şi Sevilla unite la un loc, Iar Guadalqivirul era calea cea mai uşoară spre Atlantic. Asta o ştia…

El stă singur El stă singur în marginea Grădinii dar nu pentru că e singur ascultă viorile sparte ale verii și nici seara nu și deschide porțile spre a lăsa umbrele să petreacă în voia lor jucând oina cu capul plecat al zilei de ieri. N-am învățat nimic spuse deci pot să trec la cartea următoare trebuie să ajung la mijloc acolo unde marginile se apropie ca două emisfere dintr-un Magdeburg abia schițat pe planșeta unui arhitect cu părul vâlvoi. O, și cu un Învățător ce nu-i decât un copil de mingi cu pistrui pe obraz cu un chip ca al Lui ce-i singur acum lângă gardul Grădinii unde stăpânesc…

B. Fundoianu, alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler [ortografiat și Wechsler]), (n. 14 noiembrie 1898, Iași – d. 2 octombrie 1944, în lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia), a fost un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască.   Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim. Ciori au bătut văzduhul ca nişte cuie şi-mi place-n urechi tăcerea cum scârţâie… Pesemne, iar au pornit, în uliţi, căruţele cu lemne. Amurg. De-ar bate-n uşă deodată, cineva, desigur că i-aş spune: intră! şi ai intra. Tăcerea-n noi şi-n seara căzută-ntre covoare, ar fierbe ca un cântec călduţ, de samovare. N-ai întreba nimica şi-ai aştepta răspuns…

Grégory Rateau este un scriitor și poet francez, născut în 1984, într-un cartier periferic al Parisului. În prezent locuiește în România, unde este directorul unei reviste. A scris un jurnal de călătorie tradus în limba română la editura Polirom, Hoinar prin România, un roman, Negru de soare, publicat de editura Maurice Nadeau și două volume de poezie – Conspirația realului (editura Unicité) și Imprecații nocturne (editura Conspiration). Poeziile sale au fost găzduite în mai multe antologii și în aproximativ treizeci de reviste din diferite țări.   TRUDIND PĂMÂNTUL Iată-l pe bătrân mut ca un ciot aşteaptă să treacă norul uneltele îi sunt promisiuni putere în plus în ciuda anilor fiecare…

Ca să traversez eu cu tine deșertul lumii   Ca să traversez eu cu tine deșertul lumii Și ca să înfruntăm împreună teroarea morții Ca să vedem cum adevărul își pierde teama Alături de pașii tăi merg și eu Pentru tine-am lăsat și regatul meu și secretul Noaptea mea rapidă precum și tăcerea mea Și perla mea rotundă și orientul ei Și oglinda mea și viața mea și imaginea Și am abandonat grădinile paradisului Aici afară-n lumina nevălurită a zilei dure Fără oglinzi am luat seama că eram goală Iar imensa câmpie era chiar timpul Iată de ce cu gesturile tale m-am îmbrăcat Și-am început să învăț să trăiesc chiar…