Interviu
-
Daniela ȘONTICĂ | Interviu cu poetul și traducătorul Dinu Flămând
Daniela ȘONTICĂ | Născută în 23 martie 1970, la Vintilă-Vodă, județul Buzău, este poetă, eseistă, jurnalistă, membră a filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Este licențiată a Facultății de Filosofie şi Jurnalism a Universități „Spiru Haret” din București. Lucrează în presă din 1993, în prezent, fiind redactor la Ziarul Lumina și realizatoare de emisiuni la Radio Trinitas. Premii şi distincții (selectiv): Premiul „Cartea Anului” (ex aequo) în 2022, din partea Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul 30 de scriitori români din exil. 1945–1989; Premiul UZPR pentru aceeași carte în 2023. Pentru promovarea culturii creștine a primit din partea Patriarhului…
-
Daniela ŞONTICĂ: „Efectele lecturii sunt importante, nu lectura în sine” | Interviu
Felix NICOLAU (n.1970) s-a remarcat inițial în critica literară, cu un stil adesea ironic, mereu însă plin de interpretări interesante și trimiteri binevenite în istoria ideilor literaturii de pretutindeni, pentru ca ulterior să surprindă prin romanele sale „Tandru și rece” și „Pe mâna femeilor”, plecând, de fapt, de la un debut în poezie. Este profesor universitar, a predat literatură comparată, limba engleză, iar de câțiva ani îi învață pe străini limba română, aducându-le în atenție și alte elemente culturale române. Împătimit al studierii și învățării limbilor străine, Felix Nicolau și-a împropriat suedeza, pentru că a predat limba română la Lund, în Suedia, iar acum și spaniola îi este la degetul…
-
Laura DRAGOMIR: Virgil Mihaiu – sub fascinaţia lui F. Scott Fitzgerald
– Stimate domnule Virgil Mihaiu, având în vedere nenumăratele proiecte și colaborări la ca- re ați lucrat şi în care aţi fost implicat, cum reușiți să rămâneți diferit fără a fi distant? – Mi-e dificil să dau răspunsuri univoce. Cu atât mai mult, atunci când întrebările manifestă o vădită predilecție pentru echivoc. Convins fiind de unicitatea ființei umane, nu mi se pare că salvgardarea identității mele ar presupune izolarea. Atâta doar că scurtimea prezenței noastre pe lumea asta ne obligă să fim selectivi în privința celor cu care interacționăm. Parafrazând cunoscu- tul adagiu, aș prefera să nu-mi pierd viața din ca- uza propriei delicateți. Asta ține probabil…