Eugen Barz: Încă o revistă?

Pe la începutul anului 2022, Ovidiu Pecican, directorul Revistei „Steaua”, mă îndemn să editez o revistă culturală la Madrid și văzându-mă că ezit pe motiv că ar fi destule reviste, mucalit cum îl știm, m-a întrebat scurt: Padre, știi de câte reviste de cultură e nevoie? Și fără să fi apucat să bâigui două cuvinte, a răspuns la el: de toate cele câte sunt până acum și de cea pe care pe care o vei publica tu… În momentul acela, am gândit că e vorba de o glumă, apoi că e o. provocare, iar provocarea am pus-o la inimă și iată sub ochii noștri a răsărit revista pe care Peco, așa cum îl alintă prietenii, o prorocea și căreia, împreună cu scriitoarea Daniela Șontică, i-am pus numele: Littera nova.

De-a lungul anilor, în Occidentul european dar și pe alte continente, mulți români au editat reviste care răspundeau nevoilor culturale sau politice ale celor care erau departe de țară. Amintim aici doar câteva: revista „Luceafărul”, editată la Paris (1948-1949), din inițiativa și cu contribuția financiară a generalului Nicolae Rădescu, condusă de Mircea Eliade și secretar de redacție pe Virgil Ierunca. Apoi la începutul anului 1949, la Roma, se tipărea revista de cultură creștină „Suflet românesc”, coordonată de Gheorghe Cosma, iar doi ani mai târziu, la Buenos Aires, românii publică „Cuget românesc” cu scopul „răspândirii culturii și literaturii române în limba română”. în Argentina și în alte țări. Tot atunci apărea revista „Vatra”, subintitulată „Foaie românească de opinie și informație”, publicație coordonată de Petre Vălimăreanu. La New York, apărea ziarul „Românul”, organ de presă al Asociației Românilor Liberi din Statele Unite ale Americii (ulterior al Ligii Românilor Liberi), fondat de generalul Nicolae Rădescu. În Buenos Aires, 1953, vede în lumina tiparului „Curierul creștin”, avându-i printre colaboratori pe principesa Ileana, Vintilă Horia, Theodor Scorțescu, Ion Dan, Gheorghe Rusu. Peste un an, la Paris, din inițiativa lui LM Arcade (Leonid Mămăligă), se constituie Cenaclul Literar Român, avându-l ca președinte de onoare pe Mircea Eliade, textele citite în reuniunile literare desfășurate ulterior în casa lui Arcade, din Neuilly-sur-Seine, au fost în bună parte publicată în „Caietele inorogului”. La Ciudad de Mexico se tipărește în 1963 primul număr al revistei literare „Drum”, avându-i printre susținători pe Nicolae Petra, Nicolae Novac, Nicolae Cârjă. La Paris românii scoteau noua revistă „Ființa românească”, al cărei comitet de redacție era format din Mircea Eliade, Vintilă Horia, Virgil Veniamin. Poetul şi prozatorul Ştefan Baciu a înfiinţat în Hawaii, unde trăia cu soţia sa, poeta Mira Simian, revista „Mele” (1965), la care colaborau scriitori români de pretutindeni. În 1969, la Paris, Virgil Ierunca, împreună cu Nicolae Petra și Aurel Răuță, tiparește revista literară „Limite”. Nucleul intelectualilor din Franța editează, începând cu 1973, și revista de literatură „Ethos”. Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română din Tel Aviv a editat vreme de zece ani (1975-1985) publicația „Izvoare”. La Hamilton, în Canada, ziarul „Cuvântul românesc” a apărut lunar în aceeași perioadă, sub conducerea lui George Bălașu. O publicație românească celebră în exil s-a tipărit începând cu 1978 la München: ziarul „Curentul”, serie nouă, dorindu-se o continuare a cotidianului cu același nume condus de Pamfil Șeicaru, la București, din 1928 până în 1944. Publicația a apărut lunar până în 1992. Radu Tudoran a editat în Philadelphia, Statele Unite, revista „Agora”, la care au colaborat: Paul Goma, Vladimir Tismăneanu, Mihai Botez, Mihnea Berindei, Victor Frunză. Revista apărea cu doi ani înainte de căderea comunismului în România. Tot Virgil Ierunca a fundat revistele „Caiete de dor” (1951-1957), „Ființă românească” (1963-1968), „Ethos” (care apare din anul 1973), iar lista poate continua

Nu vom uita de revista „Destin”, o revistă de cultură românească publicată la Madrid, în Spania, în perioada 1951-1972 de către români aflați în exil. Revista l-a avut ca director de-a lungul întregii sale existențe pe George Uscătescu. Publicația a apărut sub formă de caiete, având o apariție neîntreruptă timp de 20 de ani. Coperta caietelor era de culoare roșie, în timp ce titlul revistei era de culoare galbenă, cele două culori regăsindu-se pe steagul Spaniei. Revista era subintitulată „Revistă de cultură românească” și reunea, sub conducerea lui George Uscătescu, un grup de scriitori, care creștea de la un număr la altul al revistei. Aici au publicat personalități din diferite domenii, oameni de știință, critici literari, scriitori, nu numai din exilul spaniol, ci din întreaga lume: Grigore Cugler, N.I. Herescu, Alexandru Ciorănescu, Aurel Răuță, Paul Miron, Virgil Ierunca, Ștefan Lupașcu, Alexandru Busuioceanu, Monica Lovinescu, Basil Munteanu, Pamfil Șeicaru, Nicu Caranica, Ștefan Baciu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Mircea Eliade etc.

Actualmente, există reviste culturale în Europa și America în Orient sau în Australia, dar nu voi stărui asupra lor, deoarece sunt cunoscute și nu vreau să abuzez de răbdarea dumneavoastră. De aceea mă voi referi acum la această revistă de cultură – Littera nova – care se află la prima apariție. De la bun început, fac precizarea că revista va fi publicată în spațiul on-line, dar voi edita – număr de număr – pentru protocol și pentru colaboratorii noștri, în jur de 100-150 de exemplare în formă tipărită. Pentru început, cheltuielile de tipărire le voi suporta eu însumi, iar mai târziu, nădăjduiesc în sprijinul Departamentului Românilor de pretutindeni, de pe lângă Guvernul României.

După cum bine se știe, în Occidentul european, precum și pe celelalte continente, trăiesc câteva milioane de români care au pornit în căutarea unui loc de muncă. Majoritatea celor plecați, și nu mă refer numai la spațiul iberic, unde locuiesc și unde apare revista noastră, sunt muncitori care au lăsat o amprentă serioasă asupra economiei țărilor respective, prin hărnicia lor atât de apreciată și prin puterea de acomodare de care au dat dovadă. În afară de aceștia, tot mai mulți tineri din România s-au înscris la diferite universități, chiar la licee din străinătate. Odată cu criza din 2008-2012, mulți români s-au întors în țară, iar aici au rămas cei care au apucat să-și facă un rost, precum și cei care au copii mari care urmează cursurile diferitelor școli ori și-au găsit la rândul lor un loc de muncă. Paginile acestei reviste se adresează românilor care lucrează sau studiază în Europa sau în alte părți ale lumii, care iubesc cultura română și universală. De asemenea, ne adresăm celor care locuiesc în Occident și creează: poeți, prozatori, artiști plastici, interpreți muzicali sau compozitori, actori sau regizori etc., pe care lumea cultural-literară din România mi-ar plăcea să-i cunoască. Spre exemplu, în orașul Parla – Madrid unde locuiesc, funcționează un cenaclu literar, care se numește ASARS (Asociația Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania), şi care își desfășoară activitatea în spațiul Centrului Cultural „Antim Ivireanul”, de pe lângă Parohia Ortodoxă Română Sfânta Anastasia Romana din Parla – Madrid, al cărui paroh sunt. La acest cenaclu ne întâlnim iubitori ai literaturii și culturii române și spaniole. Aceștia au fost publicați, de la înființarea acestui cenaclu și până acum, în diferite reviste importante din România, din Spania sau din alte țări. Pe aceștia vrem să-i promovăm (și, parcurgând paginile revistei noastre, veți fi plăcut surprinși de talentul și hărnicia lor), dar și pe cei din alte cenacluri, care sunt creatori autentici. Mulți au publicat unul sau mai multe volume de poezii sau proză, câțiva dintre ei devenind între timp membri ai Uniunii Scriitorilor din România.

Așadar, prin apariția revistei Littera nova, vreau să le aduc românilor din Spania, dar și din Europa Occidentală, din Orient sau din America, cultura autentică din România și de asemenea vreau să le duc românilor din țară cultura occidentală și pe cei care sunt preocupați de cultură, dar trăiesc în afara țării; de aceea, paginile revistei vor cuprinde și traduceri din diverse limbi ale lumii, precum şi autori români traduși în limbile de circulație mondială.

Consiliul redacțional al revistei este format din: Adrian Popescu, Adrian Alui Gheorghe și Lucian Vasiliu.

Redacția este formată din: Daniela Șontică, redactor șef, Felix Nicolau, redactor, și subsemnatul, director fondator și coordonator.

Au sărit în ajutorul meu, după cum veți vedea în sumarul revistei, destui prieteni, oameni de cultură de primă mână, din țară și din străinătate, dornici de a împlini acest obiectiv și care au mulțumit din tot sufletul meu, și în parte.