Luis Alberto de Cuenca Prado: Poeme | Traducere în limba română – Dragoş Cosmin Popa

Născut la Madrid, în 29 decembrie 1950 – este un poet, filolog, elenist, traducător, eseist, critic și editor literar spaniol. A fost distins cu Premiul Național pentru Traducere (1989) și Premiul Național pentru Poezie (2015). Este academician titular al Academiei Regale de Istorie, academician al Academiei de Litere din Granada, membru al Consiliului Regal de Administrație al Muzeului Prado și membru al juriului Premiului Prințesa Asturiei pentru Literatură. Fost director al Bibliotecii Naționale(1996 2000) și secretar de cultură al guvernului spaniol(200 2004),

S-a concentrat, în primul rând, pe traducerea și ediția critică a operelor literaturii occidentale a căror cronologie variază din mileniul II î.Hr. până în secolul XX. Mai degrabă îndepărtat de cele mai recente curente metodologice, activitatea sa filologică s-a axat pe divulgarea și perspectiva ei față de lucrările pe care le studiază, fiind cărturar, aceasta este mai mult artistică decât academică, mai transversală decât specializată.

Este membru marcant al poeților generației sale, caracterizat prin cultivarea atât a formelor clasice, cât și moderne, evoluând spre formule personale care i-au adus recunoașterea criticii literare.

Cea mai mare parte a operei sale poetice este adunată în „Lumea și zilele” – 1998. Ca poet a mai publicat, printre alte titluri: „Portretele” – 1971, „Elsinore” – 1972, „Scholia” – 1978, „Necrofilia” – 1983, „Celălalt vis” – 1987 și „Toporul și trandafirul” – 1993. „Fără frică și fără speranță” – 2002, a adunat în șase părți, șaizeci de poezii scrise între 1996 și 2002 cât și poezia sa completă până în 1996, „Femeia și vampirul” – 2010, „În pat cu moartea: 25 de poezii funebre” – 2011, „Caiet de vacanță” – 2014.

MICA SIRENĂ

Pentru Alicia, care a părăsit marea și a venit să locuiască în cada mea.
Cu cele cinci surori frumoase,
cu bunica și tatăl tău erai fericită
pe fundul mării, unde viața
fierbe sub vraja tăcută
care țese bagheta magică a apei.
Dar să fii fericită obosește, și e chiar copleșitor,
cum obosește și copleșește familia,
așa că într o zi te ai hotărât
să rupi cu trecutul tău să cauți un iubit
printre bărbații de la suprafață.
De parcă nu ar fi de ajuns, cineva ți a spus
că dacă te ai îndrăgosti de un om
ai fi nemuritoare, ceea ce sună
bine, deși nu prea crezi.
Cert este că o vrăjitoare ți a dat picioare
(și încă ceva ce nu o să spun acum),
și, mulțumită de noul tău corp,
te ai îndreptat spre pământ. Era în august,
și nimeni nu a fost surprins să te vadă pe plajă,
goală și zâmbitoare, cu picioarele tale
proaspăt inaugurate, nesigure
încă, dar atât de lungi și perfecte
precum cele ale zeiţei iubirii
din tabloul lui Sandro Botticelli.
Eu eram prin preajmă, omorându mi timpul,
poate stăteam la soare, ascunzând
groaza pe care mi o inspirau oamenii
în spatele unei expresii dulce și amabile,
când tu mi ai anihilat tristețea
doar răsărind înaintea ochilor mei,
și știam că splendoarea dorinței
se instala în sufletul meu pentru totdeauna
Și ție ți s a întâmplat același lucru (ceea ce este mai ciudat,
având în vedere că eu nu eram prinț
și aveam câteva kilograme în plus),
și a început povestea noastră de dragoste nebună,
care continuă și astăzi, atâția ani
după aceea, va fi și mâine
și mereu va fi, pentru că este făcută
din același material ignifug
din care se fac mituri şi vise

AM DE GÂND SĂ SCRIU O CARTE

Voi scrie o carte care să vorbească despre femeile (foarte puține)
din viața mea. Despre prima mea iubită,
m a învățat dragostea și ușile secrete
ale raiului și ale iadului; despre Isabel, care a plecat
în țara viselor cu micul Nemo,
pentru că aici se simțea groaznic; despre Margarita,
amintindu mi niște blugi albi și niște buline
situate strategic; despre Geneva,
care din cauza mea a părăsit Lanzarote
și a întemeiat o familie respectabilă pe spinarea mea;
despre Susana, care este la fel de frumoasă ca atunci;
despre Macarena, ceva dulce care mi a amărât viața
două veri întregi; despre Carmen, care era vrăjitoare
și vedea viitorul cu ochi de băiat;
despre plasa care ținea părul Paulei
când m am îndrăgostit de melancolia ei;
de Arancha, de Paloma, de Marta și de Teresa;
despre sărutările lor, care au ridicat steagul victoriei
asupra morții negre, și de asemenea despre disprețul său
înghețat, care de atâtea ori mi a îngrădit spiritul
în temniţa tristă a disperării.
Am de gând să scriu o carte care vorbește despre femeile
care mi au scris viața.

SUNT AICI

Sunt aici, iubirea mea, sunt aici,
urmărind naufragiile tale în nopțile
în care nimeni nu răspunde, în geroasele
dimineți goale, în după amiezile
de disperare și nebunie.
Poți să nu crezi, dacă vrei, că Pământul
se rotește în prăpastia dezolantă
al spațiului infinit în jurul
Soarelui, sau că astrele sunt foc,
sau că râul amar al vieţii
duce la moarte. Dar niciodată
să nu te îndoiești că, în febra eșecului
sau în setea de angoasă, în abisul
anxietății și al neliniștii,
sunt aici, iubirea mea, sunt aici.

Chiar dacă nu mă vezi sau nu mă auzi.

IUBIREA ESTE UN GEN LITERAR

M am gândit să ți scriu ca și cum feminismul
nu ar exista încă. De parcă timpul nostru
nu ar fi sfârșit de secol, și nimeni nu ar cunoaște
egalitatea între sexe, și nici nu va provoca o surpriză
să mă audă spunându ți că dragostea pe care o simt
pentru tine niciodată nu ai putea să o simți pentru nimeni.

Poate dragostea este doar literatură
care se schimbă cu timpul. Presupun că noi
nu iubim ca Shakespeare, nici Shakespeare ca Dante,
nici Dante la fel ca Safo, nici Safo ca nimeni altcineva.

CUVINTE PENTRU INÉS ȘI ÁLVARO

Vă las ceea ce întotdeauna a fost a voastră: iubirea mea,
care transcende moartea. Mi ar fi plăcut
să trăiesc alături de voi pentru totdeauna, dar asta
nu o permite Cerul, care este cel care domnește pe Pământ,
și este mai bine să ți adaptezi voințele, decât să te ridici
împotriva ordinii cosmosului. Când o să vedeți un punct
de lumină la fereastra dormitorului vostru,
voi fi eu, care o să vă țin minte din noua mea casă
și nu mă pot resemna să nu vă văd sau să vă vorbesc
(dacă este un punct de umbră, aș putea fi tot eu,
căci niciodată nu ştie unul ce eternitate îl aşteaptă).
Acestea fiind spuse și repetând numele Fecioarei
și al Fiului Său glorios, mă pregătesc să intru,
fără teamă sau mângâiere, pe tărâmurile
nopţii perpetue.

MUZA TA

Mai întâi convinge te că te place,
că se distrează când iese cu tine.
Mai târziu du o acasă, toarnă i câteva pahare
și, la un moment dat, mușcă i puțin câte puțin gâtul.
Câteodată va dori să meargă în dormitor,
altădată va spune că are o indispoziţie
iar alteori îți va povesti viața ei pe episoade.
Arată i de fiecare dată doza de afecțiune
care o cere ochii ei. Fii mereu generos.
Încearcă oricum să o ții lângă tine.
Fără ea, fără muza ta, nu ești nimeni, poetule.