Pasionat de cinematografie, Aurélien Clappe a realizat patru scurtmetraje. După trei romane, a scris, în 2021, o biografie spirituală a grupului U2 intitulată „U2 Electric Psalms”. În 2022, publică prima sa carte de poezie: „Fragmente de miere sălbatică”. Următorul său eseu, „Martin Scorsese. Filming Passion”, a apărut în septembrie 2023.   * Noi eram regii Consilierii și trădătorii Ne rostogoleam pe deal Ocolind vița de vie Uneori cădeam Pe pământul pietros O moarte factice ne surprindea Dar niciodată pentru foarte mult timp Eram tineri rapizi Aproape nemuritori Ne întorceam acasă Cu genunchi juliți Uneori sângele mai curgea încă Și mamele noastre se îngrijorau Astăzi mă doare atât de mult…

APROAPE DE CETATE Cei vechi au spus că florile sălbatice cresc doar noaptea ca să se poată apropia de cetate Dar noi știm că le vor trebui sute de ani și mai mult pînă cînd semințele lor să încolțească acolo unde noi am rîs am iubit, am băut și-am cîntat pentru că nu am avut dușmani pe măsură: Peste sute de ani aici va fi o cîmpie, o poiană un crîng, un sanatoriu o fabrică abandonată o priveliște lîngă care vor opri autocarele „jumătate de oră pentru poze” Iar ghidul va trebui să ne spună că în cetățile vechi trecutul e îngropat lîngă monezile de aur: și rar, foarte rar…

  Într-un alt timp, într-o altă vârstă poetică Nu mai scrisesem nimic de mult timp. Toate acestea erau scrise deja. Moartea ei după un deceniu de suferinţă. Nici fir de poezie în capul meu. Oarecum dus de pe lume fumez o ţigară. Atât. Suntem, în 5 noiembrie spre seară – eu, mormântul proaspăt, crucea simplă de lemn. Pâlpâirea primelor lumânări. O tufă la doi paşi de mormânt. Gândul că la primăvară va avea flori de la această tufă. Până atunci, mizeriile iernii o, brad frumos, fulguiala din mutanta primăvară, în aprilie martie. Aprind lumânări. Fumez o ţigară. Atât. Ajuns acasă, frânt, incapabil de altceva decât să dorm, m am întins…

circe circe cu platfus circe cu părul căzând tu vei pleca acum şi pielea o vei lăsa pe coclauri pe gură ai un pahar de şampanie spart în cioburi din el ai băut arsenic cu gust de cimbru fii circe în vecii vecilor tu eşti zadarnică în trupul tău de libelulă ești circe mâncătoarea de haşiş cu inele pe piept vrăjeşte te doar pe tine împieliţato singură cu măduva ta ești propria ta iubită eşti stewardesa cu picioarele epilate până la subsuori marsupiul ţi e tapetat cu diamante olandeze ești circe nu muri trăieşte nu muri tu eşti stăpâna terebentinei ca şi regina victoria tunica ta are zeci de culori…

  *** fiecare vers pe care l scriu e un rid pe care nu l fac de asta îmbătrânesc fiindcă nu pot scrie fără oprire   Final de recital stai chiar în față (acolo te au pus) te întorci și te uiți în sală publicul a plecat și e rândul tău să urci pe scenă nu mai sunt decât sunetistul moderatorul și o femeie ce a adormit cu gura deschisă inima ta bate ca un sărman la ușa cantinei sociale în câteva minute vei fi invitat la microfon și ești convins că poetul care acum e sus îți va da mâna din mers ca pe o ștafetă mincinoasă va ieşi…

Născut la Madrid, în 29 decembrie 1950 – este un poet, filolog, elenist, traducător, eseist, critic și editor literar spaniol. A fost distins cu Premiul Național pentru Traducere (1989) și Premiul Național pentru Poezie (2015). Este academician titular al Academiei Regale de Istorie, academician al Academiei de Litere din Granada, membru al Consiliului Regal de Administrație al Muzeului Prado și membru al juriului Premiului Prințesa Asturiei pentru Literatură. Fost director al Bibliotecii Naționale(1996 2000) și secretar de cultură al guvernului spaniol(200 2004), S-a concentrat, în primul rând, pe traducerea și ediția critică a operelor literaturii occidentale a căror cronologie variază din mileniul II î.Hr. până în secolul XX. Mai degrabă…